Cartomantia sau ghicitul in carti este o metoda de cunoastere a viitorului cu ajutorul cartilor. Ghicitul in carti mai poate insemna si astrologie fara stele, pentru ca persoanele care folosesc cartomantia practica oarecum si astrologia. O sedinta de ghicit in carti poate avea de multe ori aceeasi exactitate a predictiilor ca si o consultative astrologica.
Stiintele divinatorii ne ajuta in observarea posibilitatii producerii in viitor a unor evenimente sau a unor desfasurari de situatii dar influenta majora asupra acestor aspecte o are doar liberul arbitru. Perspectiva noastra lumeasca este limitata, iar pe langa evolutiile la care noi speram, exista o infinitate de alte evolutii posibile ale unei situatii date.
Ghicitul in carti este o metoda de divinatie rezultata din practica jocului cu carti. Desi originea cartilor de joc nu este inca cunoscuta, se pare ca istoria lor incepe undeva in Tibet, India sau China, zona fiind cunoscuta ca loc de origine si a altor jocuri cum ar fi sahul, dominoul sau Go-ul. Specialistii in istoria si cultura chineza, presupun ca primele carti de joc ar fi fost, de fapt bani de hartie, care erau atat instrumente de joc cat si miza in sine a jocului.
Alti istorici considera ca ele au un autor colectiv, si in functie de scopul folosit - distractiv sau mistic - acestea au suferit in timp numeroase schimbari, inmultindu-se atat numarul si forma jocurilor cat si regulile acestora.
Cartile de joc au patruns prima data pe continentul European in tarile mediteraneene undeva la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, fiind aduse, se pare, de arabi sau de marinarii italieni. Alti istorici, pun aparitia cartilor de joc in Europa pe seama poporului tiganesc.
Una din primele insemnari certe despre cartile de joc dateaza din anul 1392, cand regele Carol al VI-lea al Frantei (1380-1422) a cumparat trei seturi de carti de joc, aurite si frumos colorate de artistul miniaturist francez Jacquemin Gringonneur (Grigonier). Denumit si "Regele nebun" acest suveran era considerat un patimas jucator de carti, organizand, la Curte, partide aprinse si interminabile cu favorita sa, Odette de Campdivers. La fel si regele Ludovic al XIV-lea (1643-1715), supranumit si "Regele Soare", obisnuia sa organizeze la Curte partide de carti pe bani, ruinandu-si nobilii si astfel reusind sa-si consolideze puterea cu averea astora.
La inceput, cartile de joc erau executate manual, decorate cu aur fin, desenate de pictori renumiti, reprezentand adevarate opere de arta accesibile doar clasei avute. Dupa introducerea gravurii in lemn, cartile de joc s-au ieftinit, asa incat, in scurt timp, a luat nastere o adevarata industrie a fabricarii lor, al carui monopol l-a detinut mult timp, orasul Ulm, din Germania.
Inteleptii antichitatii apreciau arta cartomantiei intr-un mod cu totul diferit fata de dispretul si usurinta pe care o acorda adesea civilizatia noastra.
Acestia priveau ghicitul in carti si cartomantia ca fiind calea de transmitere a mesajelor Marelui Necunoscut, considerand aceasta metoda de divinatie ca parte a intelepciunii mistice si a legaturii directe a oamenilor cu Universul. Unii invatati din Evul Mediu au vazut in cartile de joc si in cartomantie o intreaga alchimie, iar cabalistii au pretins ca recunosc in ele spiritele celor patru elemente: caroul - reprezinta salamandrele; cupa - silfii; trefla - ondinele si pica -gnomii.
In Europa, cartile de joc si arta cartomantiei au fost folosite mai intai cu precadere in activitati distractive, in momente de destindere a adultilor sau la diferite jocuri si demonstratii de prestidigitatie. Abia mai tarziu s-a considerat ca acestea se afla intr-o stransa legatura cu arta interpretarii numerelor, cultul astrelor sau chiar cu vrajitoria ajungand astfel sa fie folosite si in arta divinatiei.
Adevarul pe care il transmite cartomantia nu se poate demonstra stiintific, insa de-a lungul timpului, numarul exemplelor care pledeaza in favoarea utilizarii cartomantiei pentru a gasi in simbolurile ilustrate indicii legate de viitor, au crescut considerabil.